Ghidul utilizatorului

Am conceput acest ghid pentru utilizatorii începători în domeniul reţelisticii şi al Internetului. Ne-am gândit că ar fi foarte utilă şi o secţiune “Ce să nu fac în Internet?” ce va conţine o serie de recomandări elementare pentru a te feri de pericolele din “jungla” Internetului.

De unde încep?

Vom presupune că ai deja noţiuni elementare de operare a sistemului Windows. Astfel, cel mai bun început ar fi deschiderea unei ferestre de Internet Explorer. Aici te interesează, pentru început, câmpul Address (în partea superioară a ferestrei) unde vei introduce un URL.

URL – Reprezintă abrevierea denumirii “Uniform Resource Locator” – adică localizarea sub o denumire uniformă a unei resurse Internet (locaţie, pagina web, fişier, etc.). Cu alte cuvinte adresa globală a documentelor sau a altor resurse publicate în reţea. Prima parte exprimă protocolul utilizat (ex.: “http://…” sau “ftp://…”), iar partea a doua adresa IP sau numele de domeniu.

Dacă totuşi nu eşti familiarizat cu sistemul de operare Windows, îţi recomandăm consultarea help-ului (întotdeauna accesibil cu o simplă apăsare a tastei F1) şi a manualelor publicate de editurile româneşti.

Presupunem că ai trecut deja de această etapă, dat fiind faptul că deja citeşti acest ghid. Ai ştiut de asemenea să faci click pe hyperlink-uri pentru a ajunge aici. Dar cum rămâne cu restul Internet-ului?

Probabil că nimeni într-o viaţă de om nu va reuşi să parcurgă nici măcar jumătate dintre toate site-urile existente la ora actuală (să nu mai vorbim în viitor), dar un început bun este site-ul www.google.com. Acesta este un motor de căutare, chiar unul foarte bun la ora actuală. Practic, pe acest site cauţi alte site-uri cu subiecte interesante pentru tine. După introducerea cuvintelor de căutat apeşi butonul Google Search. Rezultatele vor fi prezentate sub formă de hyperlink-uri, ordonate după exactitatea potrivirii cu textul căutat.

Practic acesta este un loc ideal de a începe navigarea pe Internet. Te interesează politica? maşini? sport? ştiri? Pentru orice vei găsi link-uri (hyperlink-uri) către pagini de web tratând aceste subiecte folosind Google. Pentru un început mai sigur însă, citeşte secţiunea de documentaţie de pe acest site, unde vor fi prezentate şi link-uri către marile pagini de web de ştiri, mail, mesagerie şi multe altele.

Ce înseamnă HTTP, FTP, IP, DNS?

Aceste denumiri reprezintă abrevieri ale numelor unor protocoale. Un protocol este întotdeauna necesar pentru o comunicaţie cu succes între două sau mai multe calculatoare. Sunt necesare seturi de reguli stricte care să prevadă orice situaţie care ar putea apărea pe parcursul unei comunicaţii, având în vedere neputinţa de înţelegere a calculatoarelor; acestea trebuie să ştie exact ce trebuie să facă, chiar şi în situaţii imprevizibile.

Alt aspect este că aceste protocoale sunt situate pe anumite niveluri, aceasta însemnând în principiu că cele de pe niveluri înalte se bazează pe cele de pe niveluri joase. Astfel un protocol de nivel 7 se poate folosi de serviciile unui protocol de nivel 3.

Exemplu:

Protocolul FTP se foloşeşte de protocolul IP pentru a adresa server-ul de ftp. La rândul lui protocolul IP se foloseşte de protocoalele de sub nivelul său pentru a furniza servicii de calitate nivelului superior.

Vom enumera şi explica succint aici protocoalele de nivel înalt (cele folosite de utilizator), nepunând accent pe protocoalele de nivel jos (care nu interesează mai deloc pe utilizatorul de rând). Singura excepţie o va face protocolul IP, pe care îl vom explica pe scurt, dată fiind importanţa acestuia în adresarea pe Internet.

HTTP – Hyper Text Transfer Protocol:

HTTP este principalul protocol folosit de navigatoarele web pentru a descărca pagini din Internet şi pentru a le afişa utilizatorului. Este un protocol de nivel 7, singura grijă a utilizatorului fiind introducerea URL-ului. Astfel fiecare cerere către un server web va fi precedată de “http://”

FTP – File Transfer Protocol:

FTP este cel mai cunoscut protocol pentru transferul de fişiere. De asemenea un protocol de nivel 7; utilizatorul va trebui însă ca pe lângă furnizarea URL-ului să introducă şi un user cu parola corespunzătoare: din motive de securitate nu toate serverele de FTP vor accepta conexiuni anonime (fără user şi parolă).

IP – Internet Protocol:

IP este un protocol care permite adresarea calculatoarelor (şi nu numai) în Internet. Orice conexiune între două calculatoare va folosi adresele IP sursă şi destinaţie pentru a dirija pachete în Internet între cele două calculatoare. Aceste adrese sunt constituite din 4 grupuri de numere, fiecare între 0 şi 255, separate prin “.”. Ex: 34.26.32.12

DNS – Domain Name Service:

DNS este modalitatea prin care un calculator ştie să traducă numele din Internet în adrese numerice (IP). De fiecare dată când vei scrie în browser-ul tău http://www.google.com, calculatorul va trebui să afle cine este acest www.google.com, pe care îl va contacta folosind protocolul HTTP. Va pune întrebarea unui server DNS şi tot de la acesta va primi răspunsul. Acest protocol este atât de subtil, încât majoritatea utilizatorilor nici nu sunt conştienţi de existenţa sa, dar absenţa lui va fi imediat resimţită (este virtual imposibil ca un utilizator să reţină adrese IP în loc de nume sugestive).

Vom face în continuare o comparaţie între sistemul poştal şi Internet. Astfel plicurile pe care le trimiţi sau le primeşti sunt pachetele care circulă în Internet. Ca şi în sistemul poştal, în Internet este nevoie de adrese; în Internet acestea sunt adresele IP. Nu le confunda cu numele DNS: acestea din urmă pot fi traduse în adrese IP. Şi în sistemul poştal sunt necesare protocoale. Angajaţii poştei ştiu că timbrul poştal trebuie să apară în dreapta sus, adresa destinatarului pe faţa plicului şi a expeditorului pe verso, sus; acesta este protocolul pentru o scrisoare simplă. Altul este însă protocolul în cazul unei scrisori recomandate. La fel şi în Internet se diferenţiază protocoale precum HTTP, FTP, etc., fiecare servind altui scop.

Ce să nu fac în Internet?

Vom expune aici un set de reguli recomandat de noi pentru a evita eventuale neplăceri:

• Evită să subscrii adresa (adresele) ta de mail pe site-uri dubioase. În mod aproape sigur în maxim o zi vei fi inundat de mail-uri nesolicitate (spam) şi îţi va fi foarte greu (dacă nu imposibil) să recuperezi mesajele utile din noianul de spam.
• Nu comunica adresa IP care ţi-a fost alocată persoanelor necunoscute (am spune noi nici măcar celor cunoscute). Cunoscându-ţi adresa, atacatorii vor studia îndelung punctele slabe ale sistemului tău şi eventual îl vor sparge, provocând neplăceri sau chiar daune în majoritatea cazurilor. Şi să nu te îndoieşti: atacatori există la tot pasul în Internet.
• În concordanţă cu cele spuse la punctul anterior, nu te aventura pe Internet fără protecţia necesară. Aceasta înseamnă un firewall, update-uri la windows şi un antivirus la zi. Vrei să ştii mai multe?
• Nu comunica date esenţiale (ex: nr. de card de credit) folosind protocoale gen HTTP. Să nu te îndoieşti că Internetul este un mediu ce poate fi ascultat, nesigur prin definiţie. Nu este cazul să disperi însă. Există protocoale dedicate tranzacţiilor on-line şi comunicaţiilor delicate. Un exemplu este HTTPS (Hyper Text Transfer Protocol Secure), care este versiunea criptată a HTTP-ului. Dar din nou: nu este suficientă apariţia cuvântului “criptare” pentru ca o aplicaţie să fie sigură. Noi îţi recomandăm să foloseşti site-uri cunoscute (în general prezente pe primele locuri în căutările efectuate cu google sau yahoo).